Jooing.com

Gastrita: cauze, simptome, tratament

Gastrita este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive pentru care pacientul se prezintă la medic. Semnifică inflamaţia mucoasei stomacului şi poate avea multiple cauze: infecţioase, medicamentoase, inflamatorii, autoimune, toxice, de stres.

Gastritele pot fi clasificate în gastrite acute, cu debut brusc, şi cronice, cu evoluţie de lungă durată. O noţiune similară gastritei o reprezintă şi gastropatia, ce semnifică o afectare a celulelor mucoasei în urma contactului cu agenţi chimici iritativi (antiinflamatoare, suc biliar, alcool etc.); diferenţa acestor entităţi se face pe baza anamnezei şi a examenului histopatologic din biopsia prelevată din stomac. Majoritatea formelor de gastrită sau gastropatie sunt uşoare şi se tratează prin schimbarea stilului de viaţă şi a alimentaţiei, precum şi prin medicamente ce scad aciditatea sucului gastric.

Sucul gastric acid are două funcţii principale: în digestie şi în eliminarea germenilor pe care îi ingerăm. Mucoasa stomacului este căptuşită cu un strat de mucus, cu rol de protecţie împotriva acidului gastric. Când echilibrul dintre mucusul protectiv şi acidul gastric este perturbat, apare inflamaţia primului ţesut gastric expus, mucoasa.

• Infecţioase: cea mai frecventă cauză de gastrită cronică este infecţia cu Helicobacter pylori (circa 50% din populaţie), o bacterie cu rezistenţă în mediul acid, ce se transmite pe cale orală şi se poate complica cu ulcer şi cancer gastric; la pacienţii imunodeprimaţi (HIV, neoplazii, diabetici etc.) pot apărea gastrite determinate şi de virusuri precum Citomegalovirus,
Herpes simplex, de fungi precum Candida, de paraziţi precum Stongiloides Stercotralis etc.

• Medicamentele antiinflamatoare: consumul frecvent de antiinflamatoare non-steroidiene (ibuprofen, diclofenac, naproxen etc.) sau aspirina poate leza mucoasa stomacului şi produce gastropatie sau ulcer.

• Refluxul biliar: bila în exces la nivelul stomacului poate irita mucoasa.

• Consumul excesiv de alcool concentrat: are efect iritativ şi eroziv asupra mucoasei; este o cauză frecventă a gastritei acute.

• Stresul: în urmă intervenţiilor chirurgicale majore, a arsurilor sau infecţiilor severe poate apărea aşa-numita “gastrită de stres” ce se produce prin scăderea fluxului de sânge de la nivelul stomacului, rezultând inflamaţia acută a mucoasei gastrice.

• Autoimune : gastrită autoimună – în care se formează autoanticorpi împotriva celulelor mucoasei gastrice; se asociază cu anemie prin deficit de vitamina B12 şi posibil cu alte boli autoimune (tiroidita Hashimoto, diabet de tip I)

• Inflamatorii: gastrită eozinofilică – determinată de acumularea de celule eozinofilice în mucoasa gastrică; bola Crohn – boală inflamatorie intestinală în care pe lângă afectarea predominant intestinală şi colonică, poate exista şi afectare gastrică.

Suspiciunea diagnosticului de gastrită apare în urma anamnezei, adică a discuţiei cu pacientul, şi a examinării fizice. Diagnosticul cert de gastrită se pune în urma evaluării imagistice a pacientului prin endoscopie digestivă superioară, metodă înalt specifică, sau a tranzitului baritat, metodă din ce în ce mai puţin folosită. Suspiciunea de gastrită nu are indicaţie de endoscopie digestivă superioară, excepţie făcând doar situaţiile următoare : vârstă peste 40 ani, antecedente familiale de cancer digestiv şi nu numai, durere abdominală persistentă în pofida tratamentului, consum frecvent de antiinflamatoare, anemie, scădere ponderală involuntară, vărsături persistente. Aceste situaţii pot anunţa apariţia complicaţiilor gastritei precum ulcerul gastric sau cancerul gastric.

Endoscopia digestivă superioară este o metodă de diagnostic minim invazivă şi constă în introducerea unui tub flexibil cu o cameră de filmat în vârf prin gură, pe calea alimentelor. Se vizualizează astfel esofagul, stomacul şi duodenul. Inflamaţia în gastrită poate cuprinde tot stomacul (pangastrita) sau doar un anumit segment (gastrită antrală sau corporeală). Prin endoscopie se pot preleva şi biopsii din leziuni cu aspect echivoc şi se poate efectua şi test rapid la urează pentru Helicobacter pylori.

O metodă utilă în diagnosticul gastritei, fără efectuarea endoscopiei digestive superioare, este testarea pentru infecţia cu Helicobacter pylori, fiind cea mai frecventă cauză a acestei afecţiuni. Testarea se poate face noninvaziv prin sânge (Ac antiHelicobacter pylori), din fecale (Antigen fecal) şi prin test respirator.

Tratamentul gastritelor depinde de cauza declanşatoare:

➢ Antibioterapie împotriva infecţiei cu Helicobacter pylori

➢ Medicamente care inhibă producerea de acid în stomac: inhibitorii de pompă de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol etc.) şi inhibitorii de receptori histaminici (ranitidina, famotidina, cimetidina); aceste preparate scad aciditatea şi permit vindecarea mucoasei gastrice.

➢ Antiacidele: neutralizează temporar aciditatea gastrică şi ameliorează rapid simptomele.

➢ Evitarea consumului de alcool concentrat

➢ Evitarea consumului de antiinflamatoare sau asocierea cu medicamente ce inhibă aciditatea

Modificări benefice ale stilului de viaţă şi ale alimentaţiei recomandate în gastrite constau în: mese mici şi dese, evitarea condimentelor picante, a prăjelilor şi grăsimilor, evitarea alcoolului, a băuturilor carbogazoase, a dulciurilor concentrate şi a alimentelor acide.

close